Aseară am văzut un film mai vechi, The other man. Debutul a fost remarcabil. Păcat că o dramă ce porneşte atât de promiţător eşuează la final în melodramă holiudiană. Un final mai inspirat ar fi dat o capodoperă, poate.  Îmi place Liam Neeson. E un actor dramatic desăvârşit. Filmul spune povestea unui bărbat care descoperă, deodată, că în viaţa soţiei sale este sau a mai fost un alt bărbat. O iubeşte. E singura femeie din viaţa lui. Îi şi spune că nu îl interesează altă femeie. Că pentru el ea e totul. Şi ea îl iubeşte, desigur. Au o fată. Au o lume a lor. Dar, cum spune ea, pur şi simplu se întâmplă. Te îndrăgosteşti. Te laşi în voia sălbatică şi stranie a iubirii. Pur şi simplu se întâmplă. Pe celălalt l-a cunoscut la Milano. Un veritabil Casanova (Antonio Banderas nu mi s-a părut prea grozav). Mă rog, exceptând finalul (ea moare de cancer , ei doi sunt patetici etc) filmul merită.