Prima poveste din Nocturnele lui Ishiguro Kazuo e despre un cântăreţ la chitară, imigrant dintr-o ţară fostă comunistă. Şi care-l întâlneşte pe unul dintre idolii mamei sale, un celebru cântăreţ american. Îl acompaniază atunci când acesta îi va cânta o serenadă soţiei sale, în gondola aflată sub ferestre. E atât de frumoasă descrierea traseului făcut de gondolă. Are o delicateţe japoneză. Deşi deznodământul e cumva nefiresc, teatral. Să divorţezi la 60 de ani, gândind o revenire în forţă, pe scenă, în atenţia publicului, la braţul unei tinere, părăsind o iubire veche de 27 de ani şi în care mai crezi, asta mi se pare o prostie. Aş fi găsit alt final pentru povestea aceasta creionată cu atâta subtilitate încă de la început, ca o stampă.