Există destule dezavantaje în a fi burlac. Uneori ai insomnii. Dar se presupune că şi tipii însuraţi au. Şi unii şi alţii ne petrecem orele de insomnie în bucătărie, fumând o ţigară, conspectând un număr mai vechi din Esquire unde o prezentatoare de ştiri ’’zâmbeşte cu o privire albastră’’. O cheamă Cristina şi pozează cu un umăr, cel stâng, dezgolit. Motivele insomniilor pot fi diverse, dar în diversitatea lor policromă gravitează toate în jurul unei obscure şi greu definibile nemulţumiri.

Ca burlac nu deranjezi pe nimeni dacă ai insomnii. Sau dacă eşti răcit şi-ţi tragi nasul. Te dai frumos jos din pat, îţi cauţi papucii, halatul. Eşti un mamifer. Ai sângele cald. Ai un nume, o adresă, ai carduri, chei, telefoane. Prin sângele tău cald curge lumea ta de exactităţi, de lucruri clare, ordonate, de relaţii, identităţi, sensuri sociale. Prin sângele tău cald curge şi lumea ta onirică, de emoţii, spaime, amintiri, obsesii. Această sub-identitate care e eul tău adânc, visceral, necunoscut.

Contemplu prin fumul țigării din bucătărie o prezentatoare blondă cu privire albastră. E doar o imagine. O reprezentare. O iluzie. Nu o poţi atinge. E velină. E lucioasă. O poţi străpunge cu degetul. Dar în același timp e ceva real. Doarme cu lumina lămpii aprinsă pe noptieră. Sau priveşte de la fereastră oraşul, fumând o ţigară. Se mişcă în papucii ei de pluş. E un mamifer. Are sângele cald, ca şi tine. Va cunoaşte dragostea, uitarea, fericirea şi nefericirea de nenumărate ori până când gusturile fiecăreia se vor amesteca şi nu va mai şti care e graniţa, care e diferenţa, ce separă realul de iluzie, adevărul de neadevăr, binele de rău, lumina de întuneric.

Mă gândesc că de fapt maturitatea nu e altceva decât un joc – mai grav, mai aspru, mai dur. Dar totul e doar un joc. La urma urmei ce rămâne în picioare din castelele noastre de nisip?

Nu am stat niciodată într-un hotel de cinci stele.