Ieri seară, în curtea Mânăstirii Tismana, un copil de un anişor şi ceva plângea de rupea. Mamăăăă ce ‘’scandal” făcea. Degeaba încerca maică-sa şi o mătuşă să-l liniştească. Se strâmbau la ea, vorbeau cu ea, degeaba. Fetiţa plângea nestăvilit. Apoi pe alee a trecut o măicuţă. A rupt o floare roz dintr-un pâlc alăturat şi ia dat-o copilului, spunând: din cauza aceasta plânge. Şi atunci copilul pur şi simplu s-a liniştit, dintr-odată…

La întoarcere, trecând prin Tismana, ne-am oprit la casa de vară a lui Valentin Taşcu. Am admirat, în spatele casei, un chioşc din lemn arcuit peste apele repezi. Mi s-a părut un loc liniştit şi plăcut. Andrei a urcat în micul cimitir de peste drum pentru a aprinde o lumânare la mormântul lui Valentin Taşcu. Gestul acesta simplu şi frumos mie îmi spune mult despre caracterul unui om.

in foto (Andrei Novac şi Ioana Bogdan)

De la una din ferestrele hotelului se putea vedea Poarta sărutului. Am locuit la mansardă, într-o casă veche, frumoasă. Baia era foarte mare, placată în faianţă vernil şi albastru.

La lansarea cărţilor, la librăria Mihai Eminescu, au fost cca 40 de persoane. Mult peste aşteptările noastre, căci era vineri după-amiază. Am epuizat destul de repede cărţile. Nu am fost prea inspirat la autografe. Înainte de lansare am acordat şi eu şi Ioana Bogdan un interviu lângă o fântână arteziană. Am vorbit despre acel îndepărtat moment când am fost în excursie cu clasa, cu mama, la Masa tăcerii. Îmi amintesc foarte bine cum am coborât din autocar, cum Vali, o colegă, a vomitat fix pe spatele meu şi mama a trebuit să-mi spele jacheta. Cred că a făcut cineva şi fotografii atunci, dar eu nu le am. E o imagine veche, îndepărtată. Cumva parcă nici nu-mi mai aparţine mie. O imagine pe care am folosit-o în această carte la un moment dat. Abia atunci, pe marginea fântânii, lângă Mihaela, mi-am amintit de acest lucru şi am avut sentimentul unui cerc care cumva se închide în urma ta, fără ca acest lucru să însemne ceva sau altceva, pur şi simplu…

Cu Dan T. m-am regăsit repede şi firesc, ca şi cum ne-am fi despărţit ieri.  Ne-am salutat de la distanţă, în piaţă. Apoi ne-am amintit de răcoarea treptelor pe vremea restanţelor de toamnă. M-am bucurat enorm să-l revăd. Îmi pare rău doar că nu am stat de vorbă mai mult.

(cu Dan Tristian)

Andrei Novac şi Ion Şerban Drincea au vorbit despre cartea mea, la librărie. Şi le mulţumesc. Andrei Novac a fost o gazdă şi un interlocutor minunat. M-am bucurat foarte mult să-l cunosc.

Joi seara am fost invitat, împreună cu Ioana Bogdan, la Tele 3, unde am vorbit o oră, în voie, despre cărţi, scriitori, lume. Moderatorul emisiunii a fost Mihaela Pitpalacă, o veche prietenă, şi un jurnalist pe care l-am  preţuit mereu.

A doua zi am fost la Gorj TV, la un matinal. Şi am stat pe nişte fotolii simpatice, portocalii.

La lansări a vorbit Dan Mircea Cipariu despre cartea Ioanei Bogdan, Poeme înainte şi după Claudiu, făcând, în final, şi o rafinată şi politicoasă trecere spre proza mea, şi i-am admirat supleţea gândirii, şi felul  remarcabil în care a recitat la un moment dat, două din poemele Ioanei. Pur şi simplu a creat o viziune, un dramatism subtil şi echilibrat, din exerciţiul său retoric.

Mi-a plăcut Tg Jiu. Oamenii, locurile. Am revăzut doi vechi prieteni, pe Dan T şi pe Mihaela P. L-am reîntâlnit pe  Ion Şerban Drincea, la care ţin foarte mult pentru că este un om tare fain şi un scriitor  pe care l-am citit totdeauna cu drag şi interes. I-am cunoscut pe Andrei Novac şi pe Dan Mircea Cipariu. Am dat autografe, am discutat cu oameni foarte interesanţi, am făcut pe ”interesantul” la tv.