10 iunie

Ieri tocmai terminam o apă plată pe la Bookfest când a izbucnit incidentul la lansarea cărţii lui Ion Iliescu, „După 20 de ani – 1989 an de cotitură în istoria naţională şi în viaţa internaţională”, cu băiatul acela de a întinat nobilele idealuri ale lansării şi l-au scos forţele de ordine afară. A zis că locul lui Iliescu e la puşcărie, nu la Bookfest.

Deşi mi s-apărut exagerat, o vreme mi l-am imaginat pe fostul preşedinte exilat pe o insulă, departe, privind printre gratiile temniţei soarele roşu alunecând în apele întunecate ale mării, scriind alene despre oameni, despre timpul său, scriind pentru sine, în singurătatea sa de exilat.

Asta după ce înainte am stat ceva la lansarea cărţii lui Grigore Cartianu, despre sfârşitul soţilor Ceauşescu. Unde poetul Florin Iaru a vorbit despre revoluţie. La ambele evenimente: mulţi oameni în vârstă.

Ar fi trebuit să cumpăr şi eu cartea lui G.C., pentru taică-miu. Nu am luat nicio carte, ieri. Doar am ochit una sau două. Doar m-am plimbat pe standuri. Apoi am plecat în Herăstrău şi am văzut o veveriţă şi am stat desculţ în iarbă citind într-un ziar despre efectele benefice ale infuzie cu Ginkgo biloba.

11 iunie

Mâine, la standul editurii Brumar (lângă editura Tritonic, în pavilionul B14), vor mai avea loc nişte lansări:

Arca lui Iona (teatru) – Florentin Sorescu.

Tubaj cu şarpe (poezie) – Diana Corcan.

Poeme şi Focul din tâmplă – Ciprian Măceşaru.

Jurnal pe bilete de autobuz – Anni-Lorei Mainka

Marea pipeadă – Iulia Militaru.

Poeme înainte şi după Claudiu – Ioana Bogdan

Aş sta două zile la pescuit. În anul acesta, m-am decis, nu mă mai interesează carasul, ci doar somnul.

Aseară, în Old School Pub, la show-ul moderat excelent de criticul Felix Nicolau, am citit un foarte scurt fragment din Noaptea pisicilor lungi, mai precis din capitolul XXX, si ultimul, capitol intitulat Sunt dulceaţa.

Am citit poticnit, fără forţă, cam intimidat-emoţionat de reflectoare, de microfonie, 3 sau 4 minute, cât mi s-a zis să citesc. Probabil că nu am reuşit să conving pe nimeni, poate doar să atrag puţin atenţia asupra mea, un tip necunoscut care vine din spate, din Sud, şi spune ceva despre el şi despre lumea lui, mai mult sau mai puţin interesant şi inspirat.

Publicul a fost admirabil, numeros şi entuziast. Protagoniştii primei ediţii a blitz-showului (ar trebui să se intituleze ceva de genul Felix-show, căci el este axul central al proiectului): scriitorii  Claudiu Komartin, Cristi Cotarcea, Florin Caragiu au strâns aplauze, voturi, pariuri şi admiraţie. Nu sunt încă familiarizat cu poezia de azi, am mari restanţe. Dar o citesc, ori de câte ori am ocazia. sau o ascult. Pe Florin Caragiu, de exemplu, l-am ascultat şi la Institutul Blecher, în urmă cu câteva săptămâni, cu multă atenţie.

Prezenţa mea a fost nesemnificativă în cadrul blitz show-ului, şi am răsuflat uşurat că aşa au stat lucrurile. Deşi îmi plac oamenii, prefer de multă vreme locurile retrase, din penumbră, poziţiile marginale. Mi se pare mult mai confortabil aşa. E adevărat că nu am amplitudine când citesc. După ce vara trecută am răcit foarte rău, după ce am ieşit din spital, vorbesc încet, abia sunt auzit. Când vorbesc o fac parcă în şoaptă. Plămânii mei nu mai au forţă. trebuie să reînvăţ să citesc cu voce tare.

Înainte de a fi invitat să citesc mă gândeam la o imagine rostită cu doar câteva minute înaintea mea de Claudiu Komartin, într-o probă de slam:

’’mă voi întoarce într-o zi

demn şi inutil ca o pasăre

*

ieri am cântat la un instrument electronic

ce imita pe rând sitarul

tablaua

conga

şi still-drum-ul

poate chiar moartea

un cuvânt cu care poţi înlocui

orice’’

Versurile sunt din Un anotimp în Berceni, (ed Cartier, 2010, ediţia a ll-a) pe care o citesc, de azinoapte încoace. O carte de care am aflat, cu ceva vreme în urmă, de la whitenoise, şi pe care m-am bucurat să o revăd la blitz-show.

şi