ritualul primăverii
În fiecare dimineaţă soarele se înalţă cutezător şi plin de prospeţime, şi acest lucru mă bucură. Iarna aceasta mi s-a părut una dintre cele mai insistente ierni din ultimii ani. Îmi beau cafeaua privind cerul acesta rece şi viu, albastru intens, cu nori răzleţiţi, inconsistenţi, albi, ca urmele unor gheare de pisică. Un cer care asta spune, până la urmă: că viaţa, aşa cum e ea, cu toate clipele ei adânci sau superficiale, amare sau dulci, lente, repezi, neliniştite, ciudate – e un dar şi o bucurie la înălţimea căreia ar trebui să fim, şi ar trebui să fim, şi că în toate straturile ei de experienţe, vârste şi clipe e un înţeles adânc, un nod ce leagă negreşit toate firele în mănunchiul său.
Am stat departe puţin de jurnal, de blog, de arta întunecată a scrisului aşteptând cu o uşoară nerăbdare descinderea primăverii, noile ritmuri. Îmi amintesc de o carte din vechea colecţie Secolul XX, admirabilă, Ritualul primăverii, a unui mare scriitor cubanez, Alejo Carpentier.
Mă gândesc acum la faptul că fiecare anotimp ar trebui întâmpinat, pregătit interior, că prea lesne şi grăbit trecem peste succesiunea zilelor ce înscriu sfârşitul unei lumi, a iernii, primăverii, toamnei sau verii, şi că fiecare din aceste sfârşituri de anotimp au ceva misterios şi adânc, frumos, tânguitor, minunat şi tăcut ce ar trebui celebrat în noi. Aşa cum fiecare început ar putea pretinde mici ritualuri. Fără să ştim aceste ritualuri există poate, în formele lor deposedate în aparenţă de semnificaţii, cum ar fi, deexemplu, primenirea garderobei. Ne căutăm cămăşile, tricourile, flanelele subţiri, pantofii, sacourile, culorile vii, frumoase, noi, lăsând deoparte hainele taciturne, protectoare ale iernii. Tresărim odată cu frumuseţea cea nouă a soarelui şi viaţa curge alert şi entuziast prin noi
parte din ritualul primăverii…
http://www.youtube.com/watch?v=997RTKzc39c&feature=player_embedded
foarte frumos, multumesc
iata si ceva optimism! poate pentru fiecare anotimp ar trebui sa avem cate o melodie, cate o carte, cate un film , cate o iubita. ar exista o armonie a interiorului cu exteriorul, a microcosmosului cu macrocosmosul.
indiscutabil, astfel ar trebui sa stea lucrurile, tocmai in sensul acelei armonii
da… ritualul primaverii chiar exista
chiar exista, intr-adevar
Pur si simplu iubesc primavara. Daca n-ar exista anotimpul asta m-as simti mai saraca
Totusi, primavara are si darul de a ma rascoli, de a-mi perturba obiceiurile bune si de aceea o intampin cu bucurie si prudenta deopotriva. Sa zicem ca primavara am tendinta de a fi [doar] mai putin coerenta si precisa. 
)
cu totii, vorba poetului, ne dedam floralului, poate de aceea devenim mai putin…precisi, nu?
ce bine de noi ca avem anotimpuri, asa avem prilejuri mai dese de a ne bucura de ceva nou…
ce ne-am face noi, de altfel, pe insula aia pustie unde eu imi imaginez ca e tot timpul soare, soarele ala bland, caldut al apusului?
da, intr-adevar…
Eu am citit de curand Ritualul primaverii si m-am indragostit de ea.
e o carte admirabila, ma bucur