şah
Jucând, mi-o imaginam pe G traversând parcul acelei staţiuni de munte unde merge vara, privind vîrstnicii jucători de şah, jucînd uneori cu ei, oprindu-se încrezătoare, în rochia ei de vară, cu picioarele ei lungi şi aerul ei intelectual, delicată, politicoasă, atentă, plină de sine. O puteam vedea mutând piesele şi vîntul uşor al verii îi atinge pielea albă, îi poartă parfumul. O carte oarecare îşi scoate marginea de sus din poşeta ei de pînză. Pălăria şi-o ţine pe genunchi şi aşteaptă mutările celuilalt.
Cu toate astea, cu toată gingăşia ei, cu tot farmecul ei de femeie tînără, cochetă, de o inteligenţă vie şi plăcută, cu tot şarmul ei de fostă campioană la şah în generală, nu am avut niciun scrupul să îi dau o serie scurtă şi clară de mat-uri. Pur şi simplu. Pentru că jocurile sunt mici războaie care împart lumea în mici învinşi şi mici învingători şi e plăcut să fii printre cei purtaţi pe braţe de mulţimile tale interioare în delir. A zis că sunt un rău şi că nu am sentimente. S-a înciudat. A zis că era obosită.
Şi că data viitoare mă va distruge. Ştiu. Însă sunt pregătit. Nu am mamă, nu am tată, nu am fraţi, surori sau iubite atunci cînd joc. Nu am decît dorinţa de a lupta.
După cum o descrii pe G, îmi pare o prezenţă încântătoare.
Seria ta scurtă şi clară de victorii, devine chiar crudă. O avea şi G dreptate când zice că nu ai sentimente şi eşti rău.
cruzime? hm…mai, viata e dura, si e valabil si pentru fiintele incintatoare
Ma tot invart pe aici sa comentez ceva pentru ca mi-a placut si m-a distrat insemnarea asta
[spre deosebire de "film", care-i rostul ultimului post? nu-mi spune nimic]
Ce au de-a face sentimentele cu jocul [de sah]? Cui i-ar placea sa castige un joc al inteligentei dintr-o concesie sentimentala ce i se face?!
“un rău şi nu am sentimente” asta-i foarte tare
rostul ultimului post poate fi chiar acela de a nu spune nimic, nu?
Dinny, acolo e replica unei tipe răsfăţate care se alintă îngrozitor. Ea ştie că e fermecătoare, la fel cum o ştie şi el, dar lui îi place să-i arate că este foarte bun şi că nu poate fi prins în mreje, atunci când vrea să câştige. Este celălalt joc al lor, din spatele tablei, de un zâmbet dinăuntru care vine din plăcerea jocului, fără încrâncenare.
Eu aşa îl văd.
În ceea ce priveşte şahul, ştim toţi, cum bine ai spus-o, că este un joc al inteligenţei. Al concentrării şi al atenţiei. Pentru că toate astea te ajută să-ţi înfrângi adversarul. Jocul de strategie este o provocare extraordinară. Implică inteligenţă, concentrare şi atenţie maximă. Pentru că, oricum îţi ajustezi strategia pe parcurs, în funcţie de mutările celuilalt. Şi mie îmi place şahul. Şi mi se-ntâmplă să pierd sau să câştig. Aşa e firesc. Mi-a plăcut textul lui Delaskela, pentru încântarea şi amuzamentul fin al luptei descrise.
multumesc, Bond
pai au a face sentimentele. nu vrei sa castigi dintr-o concesie, doar dc s-ar putea sa fii atat de tulburatoare incat partenerul sa uite toate strategiile, ar fi nemaipomenit. si dc esti si el nu le uita normal ca se cheama ca e lipsit de sentimente ;D
as putea sa o bat la sah, netulburat, si pe nicole kidman, in timp ce angelina jolie s-ar invirti nervoasa prin camera
poti bate la sah netulburat doar o femeie pe care ai vrut-o si-ai avut-o asa ca pe nicole sau angi nicio sansa ingamfatule
ingimfat? nooo…sunt de o modestie rara…(ma fac ca nu pricep ce vreti a spune cu ”poti bate la sah netulburat dar o femeie pe care ai vrut-o si ai avut-o”)
fa-te. ce mat sa-i dai daca tu ai vrea sa-ti mute calul. q.e.d
esti foarte obraznica,M