excursii spre orice
Leapşa delabrightie
Care sunt meseriile pentru care aproape că n-ai pune pleoapă pe pleoapă nopţile, de nerăbdare s-ajungi iar la slujbă?
Proxenet. Uite de ce: pentru că traversam nopţile prin centrul acelui oraş şi eram de fiecare dată acostat de fete. Ele aşteptau frumos şi insistent, fumînd, vorbind între ele. Erau 4, uneori 5. Asistate de la oarece distanţă de doi tipi nu foarte bine făcuţi. Una sau două erau în mod cert minore. Nu aveau un aer pronunţat vulgar. Mai degrabă un aer de eroi chinuiţi, decăzuţi. În fiecare noapte mă acosta una dintre ele, apoi a doua. Vă oferim ceva, domnu? Nu, mulţumesc, le spuneam. Nu văd de ce să nu te porţi politicos cu prostituatele. În fond sunt femei. Nu ştii de ce viaţa le-a adus aici. Şi apoi e şi sexul o profesie. Haideţi, domnu, fac orice, îmi spunea. Iar acest orice aprindea deodată focurile pe stîncile întunecate ale interziselor gînduri. Imaginile abjecte, sălbatice, murdare te dezgoleau. Acest orice, iluzia de a fi Stăpînul ei nocturn, tentaţia de a coborî foarte jos, spre straturile tale primare, obscure, tainice. Atunci mă gîndeam că aş putea fi proxenet. Un fel de agent de turism. Să vinzi aşa ceva: excursii spre orice. Spre orice-ul acela fierbinte, murdar, mistuitor. Spre iluzie. Spre plăcerea care te ţine în suliţele ei de absint, la marginea drumurilor, ca pe un tîlhar nenorocit.
eu nu vad de ce se pune problema sa NU te porti frumos cu prostituatele. pana la urma fraza ta a sunat la fel de condescendent cum ar fi sunat… in fond.. si.. negrii sunt.. oameni.
really?..
aseara am vazut pay it forward si azi dimineata mi-am amintit ca in tineretile mele voiam sa mi se scrie pe mormant (si sa aiba de ce sa mi se scrie pe mormant) change the world or die trying.
sunt constienta ca oamenii pe care ii cunosc eu nu reprezinta .. sa zicem… toate tipologiile umane posibile, presupunand ca exista tipologii si ca au un numar finit, dar toti- fara exceptie- barbatii pe care ii cunosc eu si care sunt neatragatori si au avut .. ghinionul sa fie si inteligenti sunt ingrozitori de frustrati, aproape la limita cu psihopatia. cred ca oamenii au tendinta sa subestimeze importanta prostituatelor, si evident ca nici ele nu-si dau seama, pana la urma, cat de mult reusesc sa faca pentru oameni. sa iti ‘dedici’ viata satisfacand una dintre cele mai importante nevoi umane mi se pare -cel putin- echivalent .. cu datul de mancare saracilor, medicina, arta.
mi-am pierdut sirul gandurile. oamenii mi se par atat de ipocriti incat uneori raman fara cuvinte
imi placi.
foarte interesant ce spui:”cred ca oamenii au tendinta sa subestimeze importanta prostituatelor, si evident ca nici ele nu-si dau seama, pana la urma, cat de mult reusesc sa faca pentru oameni. sa iti ‘dedici’ viata satisfacand una dintre cele mai importante nevoi umane mi se pare -cel putin- echivalent .. cu datul de mancare saracilor, medicina, arta.” ; eu unul nu le subestimez importanta, nici nu o afirm…ma interesa doar imaginea, poezia intunecata a situatiei, decupajul pe care-l puteam face chestii de astea, la rece daca ar fi sa judec as intelege ca prostitutia aceasta e murdara, trista, ca nu o poti frecventa in niciun fel daca ai demnitate, o poti doar accepta si ”privi” ca pe un fel de spectacol…intelegi?
wow, that’s a bummer.
stiu, stiu…e timpul, vorba bunicii mele, sa mi vin pe cale…
vag. adica inteleg doar vag. e frumos ce spui tu acolo, dar tu poti decupa pentru ca esti in afara piesajului.
ai pornit la drum cu o serie de avantaje pe care ceilalti nu le au si crezi ca le faci o favoare oamnilor admirand poezia din viata lor si nu punand accent pe sordid, si poate chiar le faci una judecand dupa cum aleg (sau se nimeresc) altii sa-i priveasca-sau sa-i ignore.
dar nevoia ta de poezie, nevoia de frumos e o nevoie destul de departe de a fi primara si tu iti permiti sa ti-o indeplinesti (si scriind pe aici eventual sa le-o indeplinesti si altora ) si mai ales iti permiti sa ai demnitate pentru ca nu-ti lipsesc lucruri esentiale.
probabil ca si mancatul din gunoaie e lipsit de demnitate. dar demnitatea e un lux pe care nu si-l permit toti.
(oare cine zicea? parca maxim gorki-ca si constiinta e un lux)
majoritatea lucrurilor sunt triste pe lumea asta. majoritatea sunt si murdare. unele (gesturi, meserii, alegeri, idei…) schimba -involuntar, voluntar, mie una mi-e indiferent- cu un milimetru lumea in mai bine, mai lejer, mai simplu. eu nu pot sa cred ca asta e rau
eu nu pot sa privesc ca spectacol ceva ce nu e spectacol, e viata, doar ca nu a mea
meseria mea de vis ar fi sa fiu dresoare de râme.
eu vreau dresor de melci, fraze si endorfine
nu ai voie 3
nu? mda…pai atunci ramin cu melcii, ce sa fac…oricum melcii sunt mai ascultatori decit ramele
Mie cred ca mi-ar fi placut sa fac reclama la o firma de parfum; sau de ciocolata
hihihi…si eu m-am gindit…mai, sincer, acum mi se pare ca am cam exagerat si ca m-am dat ”mare”, cred ca de fapt as prefera ceva mai la lumina zilei
nu m-as fi gandit