australia
Mă uitam prin Noua Zeelandă şi Australia, cum se emigrează, cum trăiesc românii acolo. Imi place ce găsesc: în Australia ’’ ajutorul de şomaj se plăteşte pe o perioadă nelimitată, oamenii au dreptul la pensie, chiar dacă nu au lucrat niciodată’’.
Nu m-am gândit niciodată serios să emigrez. Am vrut o singură dată să o fac, pe la 18 ani. M-am gândit însă că ai mei ar suferi. Dacă plecam atunci oare cum aş fi fost acum? Mi-am imaginat de multe ori ce aş fi făcut. Mai mult ca sigur aş fi muncit din greu. La 18 ani, fără nicio calificare şi experienţă, singurul atu ar fi fost forţa braţelor. Cred că m-aş fi descurcat până la urmă, cumva.
Mă gândesc la B, L, M. Au plecat, atunci. Erau foarte tineri. Unii nu s-au mai întors. Alţii au făcut-o. Au tras din greu. Se vede pe ei asta. Nu s-au întors plini de bani, la volanul vreunei maşini luxoase. La braţ cu vreo americancă mişto. S-au întors acasă, tăcuţi, obosiţi.
Mă gândesc la C, care scrisese un roman foarte bun. Nu avea decât 19-20 de ani. Ne uimea atunci când citea din el, la cenaclu. Sute de pagini. O naraţiune exemplar scrisă, captivantă. Apoi, în ’90, a plecat în Franţa. S-a însurat acolo. Într-o localitate de pe lângă Paris. Are câţiva copii. Într-o vreme a venit prin ţară cu mici afaceri. Cam atât ştiu. Nu şi-a publicat niciodată romanele. Probabil mai scrie.
Dan nu a pus preţ pe bani decât ca sursă de distracţie. A avut şi slujbe bune. La Siemens. Două căsnicii. Una în Germania. Alta în Italia. Pe care le-a ratat din cauză că e un afemeiat şi nu se poate abţine. Dar măcar are umor. Şi tatuaje. Şi un tip care luptă.
Dacă mi-aş depune dosarul pentru N.Z. aş pica din cauza examenului la limba engleză. Abia mă descurc. Toate femeile pe care le-am iubit ştiau engleză. Niciuna nu s-a ocupat serios de educaţia mea. Să zicem că aş fenta cumva examenul respectiv. Ajuns acolo ce aş face? Mi-aş căuta un loc. O cameră. Apoi un job. Aş merge la biserică. Aş bea. Aş sta seara pe mess cu prietenii din ţară.
Îmi place în Australia ideea şomajului pe termen nelimitat. Aş putea să nu fac mai nimic, un bun număr de ani. Sau aş pleca undeva departe, la o fermă de vite. Am văzut cândva un documentar pe Discovery. Dacă aş fi puţin mai solid probabil că m-aş încumeta.
Mie primul lucru care imi vine in minte legat de N.Z. e ca sunt canibali acolo
) Am ramas cu ideea asta din copilarie, dupa ce am citit “Copiii capitanului Grant” de J. Verne.
da? ma rog, nu cred ca m-ar deranja, in fond cred ca m-as putea obisnui si cu carne de om, probabil are gust de pui
Pe mine ma incita un nou inceput dar nu cat sa plec nicaieri.
Ce o fi sunt fricos sunt nehotarat? Nu stiu, oricum australia si n.z imi suna si mie foarte bine.
nu e vorba de frica sau nehotarire, in mod sigur; australia si nz suna bine, ca o promisiune indepartata
australian dream
prin care pluteste oniricul pestele silentios cu doi ochi pe o singura parte
…Şi textele care s-ar putea naşte din schimbarea asta. Gîndeşte-te şi la asta.
…asa este…textele care asteapta in noi un curaj nebanuit, schimbarile posibile, rupturile…