Aproape că am încheiat lectura la Ishiguro Kazuo, din cele cinci povestiri despre muzică şi amurg a mai rămas una singură, Violonceliştii, de care nu m-am atins încă, o rezerv pentru această amiază de iarnă.

One Response to “sniper”

1. Cristina says:

   5 December 2009 at 10:42

   şi mie mi-au plăcut întotdeauna lumile din cărţi; dar deşi te afunzi în ele, totuşi ştii că eşti într-o poveste, ca atunci când ştii că eşti în vis.
   “cronicarii” îţi dau senzaţia realităţii şi a împărtăşirii. ai impresia că eşti coparticipant, te trezeşti empatizând şi simţind o anume intimitate.

   Reply