elegy
Privesc pe fereastra de la baie fulguirea aceasta înceată, crengile apăsate de omăt, simt răcoarea severă a aerului şi caut să descopăr în mine un anume ecou, o relevanţă sufletească. Iernile de altădată, iernile de acum. Scrâşnetul zăpezii sub tălpile bocancilor. Lipseşte larma copiilor care se dau cu săniile lor neobosite, lipsesc obrajii lor îmbujoraţi, lipsesc, din curţi, oamenii de zăpadă. Eram mulţi copii atunci.Cred că fiecare familie avea cel puţin doi. Prietenii mei din copilărie, fără excepţie, aveau fraţi şi surori. Dacă număr toate casele din jur, 6 sau 7, din fiecare ieşeau pe atunci 2-3 puştani, la sanie. Erau trei pârtii de sanie în acest cartier de case, pârtii lungi, serioase. Pline până târziu în noapte. Îngheţate. Prindeai o viteză fantastic pe ele. Acum serile sunt liniştite. Sunt mult mai puţini copii. Nu am mai văzut o sanie de multă vreme.
În oglinda din baie văd un chip bărbos, cu părul dezordonat. E faţa mea de sălbatic postmodern. Mă alint. De fapt e faţa mea de tip pe jumătate lucid şi sceptic, pe jumătate încă apt pentru entuziasm şi naivitate.
Aseară am văzut un film, interesant, Elegy. Un tip în vârstă se îndrăgosteşte de fosta lui studentă. Eşti o operă de artă, îi spune, prinzând-o uşor de bărbie. Cred că la vârsta aceea dragostea are ceva profund dramatic şi disperat în fiinţa ei. Am ajuns să privesc cu atenţie tot ceea ce e legat de tema aceasta a îmbătrânirii. Cumva mă antrenez, încet, pentru ce va veni. În fond, e chiar ultima provocare ce ne mai rămâne. În faţa ei suntem egali. Sau nu suntem ? Nu suntem. Fiecare ajunge acolo în felul său. Suntem diferiţi, şi atunci. Suntem diferiţi, până la capăt.
cred ca de la o anumita varsta incolo dragostea e un fel de vampirism prin care se incearca ramanerea pentru cat mai mult timp intr-un anume fel de viata…
vampirism…da, poate fi numit si asa, de ce nu…
Ce o fi cu iernile şi cu zăpada lor albă de ne trezesc amintirile din copilărie? De când a venit Decembrie, eu una îmi molfăi melancoliile ca o babă fără dinţi.
au ele ceva al lor, care ne ademeneste spre copilarie…
Dragostea are altceva la fiecare vârstă. Dragostea ca un cerc în piept care se lărgeşte sau se strânge.
Cât despre afirmaţia aia a profului: “Eşti o operă de artă”, eu văd în ea cât de acut îşi simte el vârsta, mai degrabă decât un compliment pentru studentă. În fond, opera de artă supravieţuieşte timpului, femeia ajunge şi ea să îmbătrânească…
Am citit “Animalul pe moarte al lui Roth”, mai demult, ce-i drept, dar o să văd şi eu filmul în după-amiaza asta.
Îmbătrânirea ca o provocare pentru care te antrenezi. E un fel de a o accepta luptând.
Bătrâneţea fizică şi cea sufletească. Nu ştiu care dintre ele apasă mai greu, pentru că nu e o regulă să vină împreună.
Mi-am spus de foarte multe ori că-mi doresc să îmbătrânesc frumos. Adică senin. Mi-am spus-o de fiecare dată când i-am văzut pe mulţi din jurul meu şi am gândit: Ce urâtă e bătrâneţea! Ştiu că depinde foarte mult de mine. Sunt responsabilă pentru bătrâneţea mea sufletească. Asta e foarte clar.
Egali suntem în faţa morţii. În faţa bătrâneţii suntem diferiţi. Iar la capăt ajungem toţi.
Viaţa ca o elegie. Ne rămâne alegerea de a o plimba şi zăbovi prin ce gen ne aranjează cel mai bine: liric, dramatic. Am început-o cu epicul…
Dragostea ca un cerc în piept care se lărgeşte sau se strânge.
Sau poate ca varsta nu are importanta in fata dragostei
la un moment dat voi sti asta, daca are sau nu importanta virsta, in fata dragostei
Salut http://www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul.
Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.
Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj
citeste cartea, chiar daca ai vazut filmul inainte. te va incanta: Animal pe moarte – Philip Roth
asa voi face…nu am mai gasit-o in librarie, ca altfel o citeam
Cu trecerea anilor apare degradarea fizica,dar mai apare ceva si anume intelepciunea, care isi trage seva din experientele traite si asta e minunat.Eu de-abia in acest an am inceput sa-mi simt varsta, dar nu ma simt neaparat rau si vreau sa ma bucur de fiecare clipa, tocmai pentru ca anii zboara…
Sa fiti sanatosi si sa imbatraniti frumos si cu acceptare!
vreau sa ma bucur de fiecare clipa, tocmai pentru ca anii zboara……
sa fim frumosi, pina la capat
mă uitam unde-i Delaskela cu posturile, şi numai acum am citit mesajul despre mutare))) Hello!!
hello
[...] House, dacă vorbim despre seriale. Şi Elegy, la recomandarea domnului Delaskela. Fain film. Fain şi Philip [...]