Oamenii se îndepărtează când nu se mai regăsesc în apropierea celorlalţi. Au acest drept de a rupe punţile, de a păşi spre ceea ce îi face să fie ei înşişi.

A fi singur sau a fi în doi, înseamnă să alegi pentru tine.
Libertatea există în ambele cazuri, atunci când simţi că alegi ceea ce-ţi doreşti. Oamenii se pot însoţi frumos ca două păsări care zboară împreună, la fel cum pot zbura singuri.

Mi-a plăcut cum ai punctat că oamenii păşesc spre ceea ce îi face să fie ei înşişi.
Ne însoţim cu cineva pentru tot ceea ce este el/ea (defecte, calităţi) şi nu pentru ceea ce simţim noi că ar putea să devină lângă noi. Oamenii nu se schimbă niciodată în adâncime. Poate că devin maleabili la suprafaţă, dar structura lor interioară rămâne, în timp capătă amploare. Dacă vrem să-l schimbăm pe cel de lângă noi, înseamnă că, de fapt, vrem altceva, dar nu recunoaştem, nu suntem sinceri. Înseamnă că de dragul nostru, cel/cea de lângă, o să devină frustrat/ă.
Aia cu te mai dai tu după ea şi ea după tine, se referă la micile ajustări, de suprafaţă. Nu la fond. Aşa cred eu.

Au fost zăpezi din cele care ai visat tu. Maică-mea mi-a povestit că atunci când au născut-o, într-un noiembrie, au înregistrat-o cu două zile mai târziu, din cauza zăpezilor. Oamenii făcuseră tuneluri spre alimentară, vecini, şcoală. Curios cum presimţim ierni trecute, din dorinţa de a le primi din nou.

La 5 dimineaţa, Rint ar fi putut să-ţi răspundă acelaşi lucru. Pentru că erai liniştit şi-i păreai senin.

Dragostea ca o goană pe scări. Dragostea din capul scărilor. Sus. De unde priveşti liniştit, fără să ameţeşti. Oricât de straniu ar suna, dragostea e linişte. Vrei să sunăm la uşă şi să fugim?, devine Vrei să intri şi să te aşezi? – e deschis… Genţile noastre de şcolari din spate, s-au mutat demult înăuntrul nostru. Le ducem toată viaţa, pe ele şi pe cele noi; când le simţim greutatea, mergem un pic înclinaţi, dar poate fi şi de la vântul rece…

Cuvintele pe care nu le mai folosim din copilărie, sunt în noi. Poate de asta, uneori ni se întâmplă să ne exprimăm uşor – cu naturaleţea vârstei.

ce dor mi-e de ierni adevarate…

Si eu imi amintesc deseori cuvinte ce suna melodios dar pe care din pacate nu am sansa de a le rosti pentru ca nu imi sunt necesare. Le impac repetandu-le in gand sau soptindu-le cand sunt doar eu cu mine ca sa nu dau de banuit ca am inceput sa vorbesc de una singura.

asta este doar pentru tine