tentaţia absenteismului
Nici acum, la 5,40, nu sunt în clar dacă o să votez sau nu. La europarlamentare m-am dat cu absenteismul. Îmi amintesc şi acum duminica aceea, senzaţia plăcută a refuzului unui joc în care nu sunt decât un pion, un buletin de vot îndoit de la mijloc pentru a putea intra mai uşor prin fantă, pentru a aluneca în urnă, contabilizat la sfârşit în dreptul vreunui actor politic frenetic şi degrabă vorbitoriu.
Îmi beau cafeaua şi simt din nou tentaţia evitării, tentaţia micului surâs anonim şi sarcastic atunci când voi trece pe lângă afişele electorale, pe sub benărele legate în corzi deasupra străzii, pe lângă meşurile prinse de faţadele blocurilor, pe lângă figuri şi sloganuri, ca şi cum această realitate despre care vorbesc ele nu ar fi şi a mea.
Aseară am citit primele trei capitole din Mari corespondenţe de lui Livius Ciocârlie (C.R., 1981). Am recuperat-o dintr-un anticariat. E interesantă lumea aceasta epistolară, veche. Nu ştiam că Flaubert a fost atât de vehement criticat, ca scriitor, în timpul vieţii sale. Mi-a plăcut acest acces cioranian avant-la-lettre: ’’ Singurul chip de a suporta existenţa este să te îmbeţi cu literatura într-o orgie continuă’’. De regulă fac astfel de pauze între lecturi. Citesc eseuri. Sau pagini de critică. Sau recitesc un fragment filosofic. Pentru a nu confuza vocile, naraţiunile. Lăsând mici spaţii între lecturi. Fie de pură absenţă. Fie de altceva.
Înainte de a adormi mă întrebam dacă într-adevăr mă interesează cine este şi cine va fi preşedintele acestei ţări. Sau forma de guvernământ. Tipul de parlament. Mi-ar fi plăcut să fim monarhie. Deasupra noastră să plutească, suveran, un rege sau o regină. Să o salut cu respect şi dragoste în timp ce trece în caleaşca fastuoasă. Tipii ăştia care coboară din limuzine cu geamuri fumurii nu-mi spun nimic.
.
eu nu voi vota.nu am cu cine sa votez, niciun candidat nu-mi inspira increderea ca ar vrea sa faca ceva pentru noi toti,atunci de ce sa votez?nu sunt obisnuita sa fac ceva doar pentru ca trebuie…
eu voi vota, ma gindesc ca poate poate, nu ca ”trebuie”
Crezi ca un drept castigat la nastere ar fi mai de dorit?
Sincer orice atingere a subiectului imi creaza un fel de nod in gat. Cred ca e efectul repulsiei. Nu ma refer la postul tau ci la situatia asta cu votul si toate cele.
inteleg aceasta repulsie, imi amintesc stringerea ei
Du-te frate la vot! Du-te!
m-am dus, surioara
auzi… ia treci repede la o plimbare pe la sectie. daca nu votezi, nu-mi voi gasi eu puurrrfectul
ce naspa esti, din cauza ta uite ce viata nefericta o sa am.
voteaza!!! wtf? esti intelectual, ai dublu drept sa-ti spui opinia.
am votat, did (nu te credeam asa, civica, mai mai)
şi să avem şi noi un palat cu tradiţie…
ne-ar prinde mai bine decît un preşedinte
eu merg să votez, dar nu ştiu dacă e atît de important pentru mine
un palat, traditie, daaaaa…ce frumos ar fi…
Deci ai votat sau nu?
am votat, la 18 fix
La forma de guvernământ sunt de acord cu tine.
O monarhie sună tare bine.