tabieturi
De multă vreme mă văd astfel, închis în anumite tabieturi, în regula lor uşor severă, într-o metronomie al cărei compas bate undeva între rigoare, impoliteţe şi banalitate.
ecce homo
„La capătul lumilor toate lucrurile dorm” (Maitri Upanisad)
i n t e r v i u
manufacturi
pe noptieră
delaskela feat.
talking heads
-
Dacă aş locui cu tine uneori, ţi-aş aduce eu, cafeaua. Aş strecura ceva pe farfurioară, un pătrăţel de ciocolată sau un biscuit, în caz că ar întreba ceva cafeaua, să fie cineva care să-i răspundă acestei doamne încântătoare, să-i răspundă dulce sau caramelizat, chiar şi cu vanilie poate fi biscuitul. Aş prefera să te sărut de bună dimineaţa. Cuvintele mele ar fi ciufulite şi somnoroase, s-ar întoarce leneşe, în ele – mute. Te-aş lăsa să scrii în linişte. Scrisul este un gest foarte intim. Mă surprind uneori, umblând cu paşi de pâslă prin mine, când scriu.
Şi cred că aş mai intra un pic sub pătură. Pentru că vreau să-mi stabilesc foarte clar, un traseu al zilei care urmează şi, ca să nu întârzii, am de gând să prind imediat visul următor.
Am avut o perioadă foarte mare în care mă trezeam în fiecare zi, la 6.00. La 7.00 eram deja în inima oraşului. Era o senzaţie rece, lumina se vărsa puternic şi mi se părea că aud ceasurile din piepturile oamenilor. Câteodată era un ticăit delicat care pornea dintr-un zâmbet senin, dintr-un sărut pe fugă, o îmbrăţişare strânsă, poate dintr-un aşternut cald. Grijile, rutina, oboseala, frustrările, se auzeau cumplit de tare. Ca nişte bătăi puternice în uşile masive ale sufletelor ferecate. Ceasurile mecanice merg fără baterii.
sunetul mecanic al ceasurilor interioare,imi place imaginea aceasta…scrisul, ai dreptate, e intim, il petreci acolo, cu tine insuti, asocial cumva…e placut,in solitudinea morocanoasa a scrisului, recunosc, sa stii ca de fapt nu esti singur, ca cineva doarme inca, am si uitat cum e acest sentiment, crede ma, uneori mi se pare cu totul ireal
Nici mie nu prea-mi place/vine sa vorbesc dimineata. Draguta insemnare.
dimineata e pentru taceri, cafea si privit pe fereastra
Diminetile ar trebui sa fie pentru somn, in majoritatea lor; iar cateva pe an pentru balacit in mare.
Ai niste papuci cam indisciplinati. Pe unde umbla ei in timp ce tu dormi?
))
Daca ai locui cu tine ar fi posibil sa va si certati
papucii au si ei viata lor, distincta, autonoma, niciodata nu i trag de limba sa aflu ce si cum, desi, hm, ar trebui, poate; ar fi posibil, asa e…
Şi eu am un nou tabiet, îmi beau cafeaua pe blogul tău. Mi se pare că însemnările tale au miros de cafea
multumesc frumos, Andreea.
Dar esti un tip dificil
. Si nu asa suntem toti? Cu tabieturile, fixurile si obsesiile noastre. Atunci cand iubesti treci peste o suta de lucruri pe care in mod normal le-ai ura poate. Cand nu iubesti, chiar si lucrurile firesti pot deveni enervante. E vorba doar de perspectiva 
cita dreptatea ai…