noiembrie
Gustul de noiembrie, umed, vegetal.
Spadez.Culture&Anarchy:
''Tipul: Mhm. Şi mă gândeam să mă înscriu şi la un club de carte.
Omul: Karting ?
Tipul: Carte ! Carte !
Omul: Există d-astea ? (mirat)
Tipul: Nu ştiu, cred.
Omul: Păi şi ai citit tu vreo carte ?
Tipul: Nu (râde). Da’ probabil că o să mă apuc chiar dacă e plictisitor''
Delaskela is powered by WordPress
Staypressed theme by Themocracy
Întotdeauna mi-a plăcut trenul. Pentru mine, are mirosul fumului care iese din hornurile caselor ţăranilor, din acele case micuţe ascunse în văi acoperite de zăpadă
invaluite in liniste, in gerul acela de te tine in interiorul lor
’’Trupul ştie mai mult’’, nu l-am citit, stiu doar ca, dintotdeauna am fost in conflict cu propriul meu trup, ne dorim lucruri diferite si foarte rar cadem la invoiala.
eu zic ca e bine sa incercam sa l ascultam si chiar sa l iubim
mecanic, raţional, purtând în el ca într-un corp larg de corabie misticile tale?
deci ai vazut, imi place ca ai vazut asta, multumesc
si mie imi place tare mult G Craciun. isi dorea ca prin cuvintele sale graitoare sa incetineasca viteza lumii, iar literatura si propriul corp erau drumul de la senzatie la lume, legatura dintre exterior si interior, aproape imposibil de separat.Stii, pe langa biografia civila, el credea ca exista si o biografie corporala si una mentala, iar tema sa favorită (ma refer la romane, nu numai la eseuri) este trupul şi litera, sau mintea care nu poate părăsi niciodată trupul. scrisul este perceput ca un fenomen corporal, stiloul devenind „un vârf de ac pentru seismografia trupului”, susţinând bovarismului sinestezic al acestuia, deoarece, credea el, „trupul ştie întotdeauna mai mult despre lume şi limbă şi e mai bogat în sensuri potenţiale decât orice literatură efectivă”.
eu acum il descopar, si imi dau seama incet-incet, pagina cu pagina, de aceasta obsesia (o pot numi astfel?) a corpului…un virf de ac pentru cutremurele interioritatii
mi-ai facut pofta de o plimbare cu trenul. mi-e asa dor!
După ce am terminat-o de citit, m-am gândit mult şi la titlu. De ce nu s-a numit “Trupul ştie mai bine”? Mi-a răspuns tot scriitorul:”În realitatea lor ideală, cuvintele n-au nicio consistenţă. Consistenţa e întotdeauna a trupului. Tocmai mintea (care găseşte până la urmă propoziţia potrivită) spune asta.” Gheorghe Crăciun a fost sincer de la început.
Poate pentru ca ”mai bine” nu are aceeasi intensitate precum ”mai mult”; apasatorul, angoasantul ”mai mult”, caci nu ne miscam doar intr-o lume a esentelor, a lui ”mai bine”, ci intr-o lume a acumularilor, a geologiilor in miscare, o lume a coplesitorului ”mai mult”. Poate de aceea, nu stiu. Multumesc