,,Singura ta grija este doar aceea de-a pune cuvantul care exprima cel mai exact cu putinta ideile tale, si intr-asta consta toata arta scrisului”.

,,Oare voi avea curajul sa-mi scriu inteligibil confesiunile? O, cititorule, cat de rabdator va trebui sa fii”

Dilema lui Stendhal era : cum sa fii ,,sincer” si de buna- credinta in relatia cu cititorul, redand ,,adevarul” observatiilor si sentimentelor cu ,,exactitate” .Cred ca acest lucru e mai important decat sa exprimi “lumea pana la capat” . Sa surprinzi momentul sau trairea si sa stii cum sa le impartasesti cititorului. Chiar si asa insa, nu cred ca poti avea garantia ca vei fi pe deplin inteles.

Frumos spus ,,respiratia sa de cerneala”.

Richard din The Hours a vrut să spună totul în scrisul său şi a simţit că nu a reuşit. Sentimentul său a fost unul firesc. Cine reuşeşte să spună totul, nu are cum să aparţină timpului. Pentru că timpul înseamnă devenire. Trecut, prezent şi curgere continuă. Noi nu exprimăm lumea până la capăt, ci ne exprimăm în lume, până la capătul nostru.
Bine, eu cred că Richard se referea sincer la toate acele trăiri unice, unele evanescente, altele intense, dar toate – inefabile, pentru care nu ne ajung niciodată cuvintele.

(În ceea ce priveşte Orele, măriile lor merită o cronichie, fie şi pentru că au curs atât de superb, încât n-am mai îndrăznit să respir minute în şir…)