moment of

Mă gândeam la ce spunea personajul acela agonic, poetul bolnav de SIDA din The Hours. Că a vrut să spună totul.

16 Responses to “moment of”

  1. Cristina says:

    Lumea noastră, văzută parţial şi subiectiv. Dar prin scris poţi arăta crâmpeie din cum se vede lumea de după ochelarii tăi, cum se reflectă în inima ta, în mintea ta. Iar asta e un exerciţiu pentru “lumea de dincolo”

  2. Andreea says:

    Cam tristă concluzia asta. Mi-a plăcut mai mult aia de la “versace”. :)

  3. Radu says:

    Buna,
    Am si eu un blog http://www.sfarsit.com
    Daca ai vrea sa facem un schimb de link te rog sa ma contactezi la adresa de e-mail rfi_scan@yahoo.com sau YM rfi_scan
    Bafta

  4. Maria says:

    Viaţa din noi se vrea rostită, dar parte din ea trebuie tăcută.

  5. evergreen says:

    Nu cred că este un eşec. Şi nu cred că e important cît dai, ci cît se primeşte. Zic şi eu, deşi poate nu ştiu nimic

  6. Scrisul nu exprimă lumea până la capăt, dar o prinde în respiraţia sa de cerneală, fragmentar şi iluzoriu. Să ştii că fotografia asta sepia, nu e deloc puţin. Scrisul nu înfrânge moartea şi timpul, dar are curajul şi libertatea de a le aşeza în lumina tremurătoare a albumului său. Uneori, scrisul ne dă fiţe de nemuritori – ne trăieşte în afara corporalităţii.

    Richard din The Hours a vrut să spună totul în scrisul său şi a simţit că nu a reuşit. Sentimentul său a fost unul firesc. Cine reuşeşte să spună totul, nu are cum să aparţină timpului. Pentru că timpul înseamnă devenire. Trecut, prezent şi curgere continuă. Noi nu exprimăm lumea până la capăt, ci ne exprimăm în lume, până la capătul nostru.
    Bine, eu cred că Richard se referea sincer la toate acele trăiri unice, unele evanescente, altele intense, dar toate – inefabile, pentru care nu ne ajung niciodată cuvintele.

    (În ceea ce priveşte Orele, măriile lor merită o cronichie, fie şi pentru că au curs atât de superb, încât n-am mai îndrăznit să respir minute în şir…)

  7. anielle says:

    Eu gasisem inainte de a citi postarea ta cateva fragmente din Stendhal intr-un caiet din adolescenta care la vremea aceea mi-au parut importante.

    ,,Singura ta grija este doar aceea de-a pune cuvantul care exprima cel mai exact cu putinta ideile tale, si intr-asta consta toata arta scrisului”.

    ,,Oare voi avea curajul sa-mi scriu inteligibil confesiunile? O, cititorule, cat de rabdator va trebui sa fii”

    Dilema lui Stendhal era : cum sa fii ,,sincer” si de buna- credinta in relatia cu cititorul, redand ,,adevarul” observatiilor si sentimentelor cu ,,exactitate” .Cred ca acest lucru e mai important decat sa exprimi “lumea pana la capat” . Sa surprinzi momentul sau trairea si sa stii cum sa le impartasesti cititorului. Chiar si asa insa, nu cred ca poti avea garantia ca vei fi pe deplin inteles.

    Frumos spus ,,respiratia sa de cerneala”.

    • sorin says:

      a fi sincer si de buna credinta in relatia cu cel ce citeste, da…si a-l purta cu tine, odata cu felul in care exprimi lumea, pina la capat sau doar fragmentar

Leave a Reply

Staypressed theme by Themocracy