imaginare epistole
Şi, în oglindă, o neaşteptată şi subtilă replică de la Anca, măgulitoare desigur, chiar uşor intimidantă pentru mine, biet autor de elegii o’scure, aici, în faţa dumneavoastră. O replică pentru care îi mulţumesc foarte mult.
Imi doresc uneori ca scrisul meu să provoace reverii, stări de spirit, ceva care să trezească sau să întreţină un fior interior, o flacără, o replică de un fel sau altul, rostită sau nu. E plăcut când ne dăruim idei, stări de spirit, imagini, cântece, privelişti. Când ne provocăm, ascultăm, citim sau privim.
Aşadar:
Scrisori-imaginare
Tags: câmpulcuvise
eu ma gandeam ca v-ati pus de acord
Am incercat si eu sa ma acordez dupa el. Dar e clar ca mai si falsez uneori. Scrisul lui, vezi bine…
)
in ceea ce priveste starile metaforice multi dintre noi suntem deja in acord
Nu le-a placut, mai. Ai fost modest dijaba, vezi?
.
Multumesc c’esti de treaba
Nu stiu de ce modestie vorbesti.Ma bucur c’s de treaba…
Insa nu cred ca nr comentariilor e relevant.In fond scriem, cind scriem, pentru a fi cititi.La acest post au intrat 428.Imaginati va ce ar fi daca jumatate ar comenta. As fi nevoit sa mi angajez o secretara. Ma faceti sa cred ca va intereseaza mai mult comentariile, sa fiti placuta, decit scrisul. Ma insel?
Dupa cum spuneai, Sorin, ai vrea ca scrisul tau sa trezeasca ceva, nu? Iar asta se vede in feedback. Nu am de unde sa stiu ce gandeste lumea daca nu scrie…
tu te raportezi la lume, ok…am priceput
o doamne, ce zic eu si ce intelegi tu. ca tie nu ti-o pasa ce crede lumea de scrisul tau. ipocrituleeee
imi pasa ce cred eu despre scrisul meu
si daca tu ai crede ca e minunat iar altii ar spune ca-i jalnic ai fi fericit? pe bune acum.
nu are cum sa fie jalnic, la aceasta siguranta linistita de sine se poate ajunge …ceilalti pot spune sau nu, orice, e dreptul lor
normal ca nu are cum, off. daca ar fi dreptul tuturor sa spuna orice nu am mai modera comentarii. dar asta e deja o alta discutie. nu vreau sa ma cert cu dl scriitor
nici dl scriitor nu vrea sa se certe cu dv