george michael

By sorin, 16 November 2009

În vitrina unui magazin, steluţe albastre, luminând continuu, discret. Lângă ele, lipit, un afiş roşu cu alb, figura unui candidat la prezidenţiale, afabil.

categories jurnal

20 Responses to “george michael”

  1. Zvârluga. Bond says:
    16 November 2009 at 09:28

    This Christmas, I give you my heart, parcă aşa este cântecul, nu? :)

    Nici eu n-am mai făcut bradul de câţiva ani buni. Anul trecut, am pus nişte beteală peste leandrul din camera mea şi am desfăcut cadoul cu învelitoare argintie de lângă acelaşi leandru. S-a dovedit că era al meu, din moment ce scria pe el, numele meu.

    Dincolo de toată agitaţia specifică sezonului, de care eu mă fofilez strategic, de întreaga nebunie a cumpărăturilor – să luăm foarte mult şi de toate, că acum este momentul! – pe care am contracarat-o discret şi anume cu o săptămână înainte şi sfidat-o în faţă, cu nişte cantităţi mici şi produse puţine, rămâne sentimentul cald care-mi cuprinde sufletul. Primii fulgi de zăpadă, care mi se prind de fular sau pe care-i privesc de pe geamul camerei, felia de cozonac şi cana cu lapte – cam ăsta-i Crăciunul meu gurmand şi sania pe care încap zâmbete, emoţii sincere şi frumoase, ca nişte copii care se ţin de mână, cu fulare şi căciuliţe asortate, sania mea cu pătură groasă, pe care timpul îmi aşază anii care au trecut, trecându-l în faţă pe cel ce curge.

    Am petrecut Crăciunul şi singură şi în doi. Ştiu cum este. Mi-a fost bine în ambele cazuri. Nu am cum să le compar, pentru că fiecare a fost altceva. Bucuria de împărţi cu celălalt şi tăcerea duioasă a însoţirii singurătăţii mele cu cea presimţită, a celorlalţi, pentru că ştiu mulţi oameni singuri. Cumplit este atunci când singurătatea lor strigă din mijlocul mesei pline cu bucate şi cei de lângă ei nu le aud strigătul, nu le simt sufletul singur. E cumplit să fii înconjurat de oameni şi să simţi frigul ăla, al singurătăţii. Dar se mai întâmplă şi aşa.
    Bradul l-am făcut mereu numai când am simţit că-mi era dor de mirosul său şi de toate luminiţele alea şi când am simţit că vreau eu să-l împodobesc, pe muzica mea care curgea lin, în noi. De câteva ori, îmi amintesc foarte bine cum l-am invitat la dans şi m-a refuzat elegant, motivând că îmbrăţişarea mea i-ar provoca ameţeală şi nu ar vrea să rişte atâtea vieţi: ale globuleţelor, lumânărelelor…

    Altfel, nu mai spun de mult timp: de-abia aştept Crăciunul! Pentru că oricum vine în aceeaşi zi, iar eu nu pot decât să-l primesc. Să-l îmbrăţişez de la intrare, să mă interesez cum a fost drumul, în timp ce-i pun haina în cuier, să-i dau papuci călduroşi, ceai cald cu scorţişoară şi să-i spun că are un cadou, chiar dacă nu mai ţine minte nicio poezie. Va fi foarte aproape, cu mine, linişte, cald şi va începe ca-n fiecare an, cu a fost odată şi este altul de-acum…

    Reply
  2. Dinny says:
    16 November 2009 at 09:57

    Daca-ti gasesti o slujba de Mos Craciun, sa ma anunti sa-ti trimit my wishlist :mrgreen:

    Reply
  3. Ivo says:
    16 November 2009 at 12:18

    …chiar vine craciunul si eu nu sunt deloc pregatita pentru asa ceva..
    mai vreau un ragaz sa ma dezmeticesc..asa repede a trecut anul asta!
    eu craciunul l-am simtit cu adevarat doar cand eram micuta…
    poate ar trebui sa-mi revizuiesc atitudinea..nu mai ajung acasa atat de des..

    Reply
    • sorin says:
      16 November 2009 at 13:08

      atunci va trebui sa te faci din nou, micuta-micuta…eu asa fac, de craciun, uneori…stiu niste skamatorii

      Reply
  4. brightie says:
    16 November 2009 at 13:03

    da’ o colinda neaosa cu ce-ar strica? :)

    Reply
    • sorin says:
      16 November 2009 at 13:12

      nu ar strica, doar ca eu nu am voce…intr-un grup de kolindatori eu as fi tipul care suna la sonerii, clinkane din clopotzel

      Reply
  5. Cristina says:
    16 November 2009 at 14:48

    Vai de mine ce repede începe să miroasă a Crăciun! Oameni buni, ţineţi timpul, mai e mai mult de o lună! Ce zici de mers prin frunze uscate?

    Reply
    • sorin says:
      16 November 2009 at 17:16

      da, ai dreptate, inca e vremea mersului prin frunze uscate, desi mai tot timpul a plouat pe aici, si e umezeala…o sa fiu mai prezent in acest anotimp, promit

      Reply
  6. dana says:
    16 November 2009 at 15:24

    dar trebuie sa te astepti si ca acei copii, mai mari sau mai mici, sa te priveasca neincrezatori si sa te traga de barba…

    Reply
  7. cafeavecsourire says:
    16 November 2009 at 19:12

    Si mie mi-au imputat azi bucuria prematura in ceea ce priveste parfumul de craciun pe care am inceput sa-l utilizez cu marinimie ( mare in inima ), cu alte cuvinte, am inceput deja sa ascult colinde si n-am de gand sa curm bucuria de dragul frunzelor care au ramas nedescantate.

    Ma bucur sa intalnesc oameni avizi de rendez-vous-uri cu acea institutie interioara care s-ar parea ca poarta numele de bucuria craciunului, a iernii, a colindelor, a mosului etc.etc.

    Numai zambet, numai bine.

    Reply
  8. cafeavecsourire says:
    16 November 2009 at 20:51

    imbratisandu-ne cu harpe, piane si alte asemenea suflete, le vom canta intr-adevar.

    for now, let it snow.

    Reply
    • sorin says:
      16 November 2009 at 20:57

      suntem deja fapturile frigului aspru,semnele scrise cu degetul fragil pe aburul ce invaluie ferestrele amortite, dincolo de care poti ghici nerabdarea cainilor in hamuri,gata sa poarte saniile spre Nord, odata cu noi, cu trupurile noastre calde, ascunse in blanuri

      Reply
  9. lollitta says:
    16 November 2009 at 21:56

    craciunul adevarat e, dupa mine, numai acasa. cu brad cu tot (din ala adevarat, desi eu am din plastic acum), colinde la usa, miros de portocale si prajituri, daruri puse pe-ascuns sub brad, dimineata cand toti asteapta nerabdatori sa vada ce-au primit… are miros de copilarie craciunul pentru mine. altfel nu mi-l pot inchipui
    daca te faci mos craciun pot sa trimit si eu scrisoare cu dorinte? promit sa fiu cuminte si sa invat macar o poezie intreaga pe de rost

    Reply
    • sorin says:
      17 November 2009 at 05:41

      are miros de copilarie craciunul…frumos spus…eu, acum, daca ar veni mos craciun si as crede ca exista si nu ca e vreun vecin sau unchi, i-as spune o poezie de gellu naum, l-as face praf cu chestia asta

      Reply
  10. vali says:
    16 November 2009 at 23:07

    eu il uram de moarte pe mos craciun ca mama nu primea nimic niciodata
    vai cat il mai uram
    noroc ca nu exista si pot sa fac eu dreptate acum :) )

    Reply

Leave a Reply

Staypressed theme by Themocracy