corpuri, trupuri
Prefer totdeauna termenul de corp celui de trup, a cărui rezonanţă carnală, directă, terestră şi uşor traductibilă nu mi se pare potrivită acum. Corporalitatea îmi pare un act universal şi Creator. E un spaţiu în care fiinţezi, şi te mişti odată cu el, închis în sfera sa, aşa cum stau mărfurile şi animalele în pântecul unei corăbii.
îmi vine să’mi ascund toate dimineţile în cuvintele tale.
multumesc, si eu mi-am ascuns atitea dimineti in cuvintele tale, nici nu stii tu…
“La ce mi’ar folosi înţelegerea lucrurilor dacă nu aş avea cui să o împărtăşesc, pe cine să aduc cu mine în această căutare sau în bucuria aflării unui răspuns sau altul?”
superb!
multumesc, Cristina
buna dimineata, corp iluminat.
buna dimineata, buna dimineata
“Lumea întreagă e un corp prin firidele căruia ne aşternem fiecare rosturile, neliniştile, încântările. Corpul e imaterial. E mai degrabă o categorie a spiritului.”
Corporalizăm o întreagă lume, în apropierile şi atingerile tâmplelor. Ne întâlnim deasupra trupurilor, în cuvintele calde şi mute, de pe marginea surâsului.
deasupra trupurilor, cuvintele ne duc acolo, calde si mute, ele ne corporalizeaza, si gindul, si emotia, nu?
Multumesc. Atat.
p.s. citeste, totusi, corpuri de iluminat.
Stiu ca tu ai citit cartea, spre deosebire de mine. Si imi amintesc ca imi spuneai ce impresie placuta ti a lasat S.T., si in alte carti. Poate ca intr-o zi voi citi si eu Corpuri… Eu iti multumesc. Atit.
Da…
(ce frumoasă S!, iartă-mă că nu pot să vorbesc la trecut… eu cred că tot ce am trăit, purtăm în noi, din toate devenim)
Ai dreptate, purtam in noi, cumva, si din toate devenim, cum bine spui. Iti multumesc pentru delicatete.
Corpul nostru este unul dintre cele mai valoroase instrumente care ne sunt date. Trebuie îngrijit, curtat cu delicateţe, pentru ca să fie mereu de partea noastră
ai multa dreptate, Andreea, trebuie ingrijit si chiar curtat, cu delicatete
Mai e un roman romanesc cu “corpuri” pe coperta, numai ca sintagma “ilumineaza” de data asta o alta posibila realitate – “Bietele corpuri” de Sonia Larian…
am auzit de acest roman, titlul acesta are un sunet aparte, nu? indurerat
nu stiu de ce dar, in imaginatia mea, leg trupul de suflet si corpul de ratiune.
nu stiu de ce .. dar insemnarile ( sa le zic posturi / articole ? ) tradeaza exact inversul celor sustinute de tine ! ma rog ..imaginatia !
aici chiar ca m-ai pierdut…exact inversul? da-mi un exemplu doua sa ma lamuresc…altfel, ce as putea spune? ma rog…
… cu accent definitiv pe inversare desigur – trup / spirit – minte/ ratiune ! restul le rezolva “vraciul”
inteleg
touche ! era doar un repl(?)y micutz de tot la comentariul …ei vesnic ofensat .. dar mai ales vis-a-vis de insemnarile dansei generale privitoare la trecutul prezentul si viitorul “sufletului” “trupului ” “corpului ” .. disociativ se intelege !!!
da, mai, sunt cam cliseistic; ma gindeam ca mi pui in discutie autenticitatea insemnarilor sau cam asa ceva, a pozitiei, ca ti spuneam, da, de fapt sunt director de banca, 1,55 dar important, am 2 copii la liceu care nu ma baga in seama, casa de vacanta, etc iar tot aerul asta al meu boem si timpitel din insemnarile posturile articolele e un fel de second life…m-ai prins, asta e…mno…
atunci ne-am inteles si nu mai incape nimic in discutie ! mai , ..
multumesc, si o sa te rog sa mi permiti sa scot din con-textul com. tau referirea la o, nu as vrea sa se supere, e o chestiune de delicatete, stiu ca intelegi acest lucru
daca esti asa de delicat cu pretizi zilnic iti permit sa scoti de la primul comment tot . si schimbul nostru . iti permit ! cu placere .. evident !!!
multumesc, iar ideea asta a unui tip exact invers, diurn-nocturn, real-second, e totusi faina, ca posibila povestire, ca ”film”, ar putea spune ceva despre lumea aceasta …ma rog…