renunţări şi zile
imaginea lumii lui Stendhal, o lume în care existau spaţii, exista un timp bine secţionat: timp pentru război, pentru cafea, pentru dragoste, pentru teatru, pentru flirt, pentru preumblări.
ecce homo
„Trebuie să suporţi greşelile stilului tău. Aproape ca lipsa de frumuseţe a feţei tale”. Wittgenstein
......................................................
pe noptieră
preTexte
manufacturi
..
talking heads
retrovizoare
-
Poate ca raspunsul la intrebarea “de ce renunta oamenii la blog?”se regaseste in raspunsul la intrebarea “de ce scriu oamenii blog?”…Oricum,cand citesti zilnic blogul cuiva si constati ca a renuntat sa mai scrie,in suflet iti ramane un gol imens pentru o vreme.Eu am renuntat foarte greu la Netlog,pentru ca imi placea mult ce scria un pictor talentat,care era dublat de un scriitor talentat.
Blogul lui Delaskela ce sa mai vorbim…este un adevarat drog…sper sa nu te bata vreun gand de retragere,caci intru in sevraj!Te pup!
cred ca ai dreptate, raspunsul se poate regasi si asa…eu regret ca nu te mai pot citi, stii? mi-ar placea sa o fac…
Mi-era teama (nejustificat) ca sunt singura care l-a pus deoparte pe domnul Pessoa. N-am ajuns chiar la jumatate, doar pe aproape, cu greu… mi-a dat o stare proasta, foarte foarte proasta. Candva o sa termin cartea lui, nu stiu cand, intr-un acces de masochism.
In schimb, recomand Clopotul lui Iris Murdoch.
asa am zis si eu, intr-o zi…Clopotul? voi cauta cartea, multumesc
a mi se ierta acul in carul cu fan, scuze, paiul din ochiul altuia
, dar vai ce deranjant e acel â din “hotărâ” (foodfordepression)! 
nu renunta. sunt aici. chiar daca nu am mereu timp sa spun ca sunt aici.
esti un suflet pe care ma sprijin. si te astept oricand, ca-ntr-o piramida.
nici eu n-am reusit sa termin Cartea nelinistirii. Eu as pastra-o pentru momente de depresie, ca sa o adanceasca si mai tare.
de ce renunta oamenii la blog? pai cred ca nu exista un raspuns general la intrebarea asta. pot renunta pt ca au senzatia ca au spus ce aveau de spus, pentru “been there, done that, motive personale si aici d-zeu cu mila, din lipsa de timp, energie, chef, etc.
pentru momentele de depresie, sa le adinceasca? o, nu…da, sunt destule motivele, ai dreptate, intrebarea mea e cam inutila de fapt sunt lucruri ce se stiu
te citesc de ceva vreme , imi place tot ce scrii.am crezut ca numai eu ma simt asa , inafara realitatii , neimplicata si lipsita de ambitii sociale , asa de singura uneori in sufletul meu si detasata de mizeria cotidiana , asa de incapabila sa iubesc uneori… tu scrii , esti pt mine SCRIITORUL . tie iti foloseste asadar sa te simti asa citeodata… vroiam sa-ti spun ca pt mine blogul te face uman , mi te aduce mai aproape…nu te coboara de pe piedestal , dar intelegi tu ce vreau sa-ti spun…
sa stii ca multi simtim astfel realitatea lucrurilor, doar ca nu ne stim, nu ne intilnim uneori, stam in noi insine,inchisi…nu mai credem…ma bucur ca blogul, ceea ce scriu iti spune astfel de lucruri, multumesc
Nu am niciun raspuns la intrebarea ta…ar putea fi mai multe, dar niciunul complet…Eu l-am inchis pt. ca nu mai scriu (nu e parolat)si mi s-a parut onest sa nu dau nimanui iluzia ca as mai scrie. A fost o alegere interioara, fara legatura cu comentariile primite sau cu nr. de cititori. M-am oprit din scris, pe undeva, pt.ca imi ocupa mult din timpul de trait. Nu stiu daca asta explica intru totul, dar asa am simtit.Pe langa faptul ca scriam, si citeam mult din ce scriau altii…
dar scriai atit de bine, regret ca nu te mai citesc, si ca vorbim atit de rar