melchidor
beau doar câteva beri cu prietenul meu melchidor
ecce homo
„Trebuie să suporţi greşelile stilului tău. Aproape ca lipsa de frumuseţe a feţei tale”. Wittgenstein
......................................................
pe noptieră
preTexte
manufacturi
..
talking heads
retrovizoare
-
tare frumos ai vorbit despre calea aia cea buna, cea dreapta… care, paradoxal, deseori trebuie sa fie cotita. si de cele mai multe ori stramba cand le permitem altora sa ne-o traseze. partea buna ar fi ca la un ropot de ploaie, creta ar putea disparea. si te-ai putea trezi din nou ratacind printre oameni, cuvinte, idei…de aia e bine sa avem printre noi scriitori care sa stea de veghe!
in lanul de secara, sa prinzi copiii care alearga, nestiuti, nebanuind altceva decit goana, frematul lanului salbatic si inmiresmat, nici grija ta austera, nici abisul, nimic
Şi mie tot calea aceea trasată de cretă mi-a atras atenţia, dar ciudat, mi s-a părut deprimantă (probabil “teama” lui melchior?)… deşi e nevoie de curaj în a-ţi lua creta şi a o duce după tine… şi mai e nevoie şi de smerenie, nu ştiu cum, nu resemnare… să laşi să se scrie viaţa prin creta ta mda… mă pierd de tot în lanul de secară
da, o imagine a smereniei am avut atunci cind am scris de oameni si cretele lor albe
şotron pe’un asfalt spart, cu linii tremurînde şi rătăcitoare.
absorbiti de careuri, de sunetul talpilor
de ce este atata teama in voi barbatii?
tu de ce crezi ca este atita teama in noi, barbatii?
De ce?Pentru ca va este frica de femei, nu prea le intelegeti(si reciproca este valabila)si mai ales va este teama sa experimentati ingradirea libertatii…apoi sunt si experientele din trecut.Pe un barbat care a vrut sa rupa relatia cu o femeie si aceasta s-a agatat de el in mod obsesiv , il inteleg.
E tare complicata viata, dar de aceea este atat de interesanta.Voiam totusi un raspuns de la tine,dar vad ca te eschivezi…Ma amuz uneori incercand sa-mi imaginez ca sunt barbat si crede-ma, imi vine si mie sa o iau la fuga cand vine vorba de femei,dar nu stiu daca din aceleasi motiv ca si voi…Suntem diferiti , dar pentru a ne completa, nu pentru a ne face reciproc viata amara!
excelenta bucata!
SCRII
brightieeeee, cit ma bucur
un barbat este dator sa stea de veghe la poarta propriului sine. de paza impotriva roaderilor venite atat din interior cat si din afara.
mi se pare pe deplin justificata teama in fata revelatiei ca nu (mai) esti singur. ca de viata ta depinde o alta fiinta. ar fi absurd si prostesc sa fii nepasator.
taiat necesar de aripi. viata ta nu-ti mai apartine pe de-a-ntregul. cresti. te legi. de tine. de altii. raspunzi. admir teama asta.
si eu admir aceasta teama,Laura, generoasa si buna, in esenta ei, desi teama in forma ei
Oare toti privesc momentul asta cu frica? Sau doar aceia care nu sunt pregatiti pentru acest pas.
Imi doresc copii sunt sigur ca as fi un tata bun, dar nu vreau sa renunt la mine.
Exista oare o cale de mijloc? Un drum netrasat inca cu lini albe ce mai trece si prin campii inecate de libertate.
Pe care copilul din orice barbat sa poata sa mai calareasca in galop, incins cu sabia in cautarea aventurilor din poveste?
Daca nu voi gasi drumul ala, cred ca 5 miliarde sunt suficiente. Nu mai e nevoie sa fiu eu ala ce pune 1 in coada ca la 101 de dalmatieni.
poate ca unii gindesc altfel, nu simt frica, renunta mai usor la sine…la altii e mai pronuntata frica, e mai accentuata siguranta si placerea de a fi doar cu sine, desi iubesc copii, fara discutie…o cale de mijloc? buna intrebare, chiar buna…
Textul acesta il vad mai frumos decat orice. M-a incremenit.
sunt magulit, Anca, si iti multumesc
calea de mijloc nu cred ca exista cand vine vorba de copii. ori ii ai, ori nu. e o hotarare responsabila pe care o iei in viata si care , oricare ar fi ea, te va marca.
indiscutabil ca asa stau lucrurile…
Sor, hai cu cartea, stii adresa
(de fapt indemnul era continua sa scrii ca aici, ca iti iese, gata, am zis 
cris, stiu adresa, stiu, multumesc, apre ea cindva