literatura minotaurului
Mi-a plăcut imaginea pe care o pune în scenă Bernard-Henri Levy, cu gândul şi la Pessoa, cum că literatura e jocul minotaurului, un ’’Minotaur ascuns în labirintul său de cuvinte’’.
Tags: minotaur, pascal, subiectivitate
ecce homo
„La capătul lumilor toate lucrurile dorm” (Maitri Upanisad)
i n t e r v i u
manufacturi
pe noptieră
delaskela feat.
talking heads
-
Asta nu contravine cu ce a spus Bernard-Henri Levy, adica din ce inteleg eu.
Poate ca in momentul cand scrii nu e vorba despre tine dar scriind te rafineaza si inevitabil vei ajunge sa fii ce ai scris. De fapt cuvintele par legate de materie ori o descriu ori o preced.
Unii aleg pictura in cuvinte altii arhitectura.
expresia aceasta, ‘’sa fii ce ai scris”, severa si exacta, imi place enorm, ca si paralela pictura-scris, arhitectura-scris
Întru totul de acord, Delaskela: “Sunt fascinat de subiectivitatea în mişcare, de accente, nuanţe, note, de spectacolul subiectivităţii.”
Eu AGREEZ literatura mărturisirii. BHL e ipocrit afirmând aşa contrariul: aproape toată literatura evreiască post-belică e fundamentată pe confesiune, e self-centrată. Fie că e vorba de tribulaţii holocaustice (!), fie selbsthass genuin evreiesc, fie, pur şi simplu, admirarea buricului propriu într-un mod savuros-satiric, vezi Roth. Mă tem că la capătul celălalt, dacă aşa tare ne repugnă literatura mărturisirii, se află doar beletristica angajată, aducătoare de Nobel şi Femina. Mai rămâne de discutat…
Cristian, si eu agreez literatura marturisirii, stii doar. Cartea aceasta e provocatoare in multe feluri, imi doresc sa vad pozitia ta despre temele ei, rigoarea si asprimea neconcesiva a judecatii tale o astept. Cit despre beletristica degraba aducatoare de premii mari, tu stii mai bine decit mine. Mai ramine de discutat…
Îmi cer scuze că mă tot repet cu obsesia asta a mea anti-Nobel…Nu te superi dumneata dintr-atâta.
Cum sa ma supar? Avem si obsesii comune.Avem si obsesii care ne despart.Conteaza ceea ce ne apropie
Tu vorbesti despre literatura din perspectiva scriitorului. Eu cred, din perspectiva cititorului, ca literatura nu este viata ci doar iluzia vietii, o minciuna convenabila. O minciuna care cauta sa capete un adevar poetic. Apoi minciuna este un adevar pentru toti inclusiv pentru noi insine. Caci fiecare om traieste cu si pentru minciuna lui. Se zice ca literatura, in calitatea ei de minciuna ar trebui sa fie indispensabila: „luati-i omului minciuna si nu va mai fi nimic”(Borges). Cred ca scriitorii sunt niste mincinosi extraordinari…iar noi, cititorii, avem nevoie de minciuna lor. Bineinteles, nu ma refer la minciuna morala ci la cea estetica.
minciuna estetica e admisa,subscriu la ce spui pentru ca si eu sunt, cred ca inainte de orice, cititor
Ochelarii de soare iti protejeaza ochii, iti dau un look interesant si te fac sa te simti bine?
Asta vrei sa spui?
plus aerul impasibil,sa nu uitam
..despre mine,mereu despre mine..si despre altii,strecurati prin ,,mine”,trecutzi prin filtrul ochiului si sufletului meu critic.
nu simt cuvintele -labirint,ci ,,cuvintele drum”,e drept,uneori intortochiindu-se frenetic.
.
Cuvant cu cuvant se tin de mana..astfel,nu m-am simtit ratacita in prezenta lor niciodata
cuvint cu cuvint, niciodata rataciti in prezenta lor