jurnal de prînz & de amiază
Pe birou am corespondenţa dintre B-H Levy şi M. Houellebecq, cu un semn de carte destul de avansat în paginile ei.
Pe birou am corespondenţa dintre B-H Levy şi M. Houellebecq, cu un semn de carte destul de avansat în paginile ei.
Staypressed theme by Themocracy
stii, cand astepti prea mult de la ziua pe care pasesti, deceptia este inevitabila. pentru ca realitatea nu se va mula niciodata pe visul pe care l-ai faurit cu dragoste. de acees eu uneori aleg sa intru in zi ca intr-o camera straina…cu rezerva si cu aripile bine varate sub haina…
Laura, nu e vorba sa astepti ceva, uneori nu astepti nimic, niciun vis care sa se muleze pe nicio realitate. E vorba de atitudine insa. De faptul ca aripile, daca le avem, trebui deschise.De ce le tinem strinse pe noi? Ce cistigam facind acest lucru?
nu castigam nimic, Sorin. chiar nimic. insa….obosim uneori de efortul de a le sustine. obosim de efortul de a face sa ne creasca noi si noi pene. de unde atata energie? ne cheltuim vietile pe nimic…
iarta-ma. ai dreptate. in box dam si primim pumni fara sa ne plangem. asa-i. mi-am adus aminte.
dam si primim, Laura.Pina la capat.Fara sa ne plingem
si cand simti nevoia sa cobori armura? sa admiti ca te doare? sa deschizi poarta catre tine, chiar daca asta inseamna sa recunosti ca nu esti atat de rezistent pe cat voiai sa pari? ce faci atunci?….
e simplu: cobori armura, accepti ceea ce esti chiar daca doare sau esti vulnerabil; nu doar invingatorii intra in ring
Cum faci să te fereşti de decepţii?
simplu: ma adun în jurul lucrurilor care ştiu ca nu le provoacă
Nu prea înţeleg… adică ştiu că oamenii întotdeauna sunt pasibili de a provoca decepţii; lucrurile nu pot provoca, ele sunt lucruri…
cind spun lucruri nu ma refer la… lucruri, ci la pasiuni, privelisti, si oameni la care tin…sigur, nu stiu daca asta fereste de deceptii,nu stiu daca realmente te poti feri, eu am spus doar…incerc sa ma feresc
aha…
sa fii o corabie…sa te arunci cu ochii inchisi in torente…sa porti cu tine atatea si atatea, sa le porti mreu, sa stii ca nemiscarea nu e lumea ta…sa-ti fie sufletul leganat de nestatornicie…
si sa ai curajul sa-ti asumi acest destin.
sa fii singur, sa traiesti fragmentat, sa visezi caldura statornica a unei femei, sa uiti gustul pamintului…poti privi si asa, nu?
de aceea am vorbit si de curaj…pentru ca oamenii sunt ceea ce sunt, prin natura lor. sunt oameni-copaci si oameni-corabii. insa trebuie sa ai curajul sa privesti in fata ceea ce esti si sa nu te pervertesti incercand sa tai copacul pentru a face corabie, sau infigand corabia in pamant sperand ca-i vor creste frunze…
da, ce frumos ai spus…sa fim ceea ce suntem, deci…
Mulţumesc pentru ultimele două paragrafe din jurnalul de prânz.
si eu iti multumesc, pentru ca ai citit
un celebru expert in oameni si dilemele acestora spunea : “das nicht mehr lieben können ist die hölle auf erden” .. sa nu poti sa iubesti este iadul pe pamant .. chiar si atunci cand afirma ca fericirea este “intangibila”
cumva..
consimt intru totul…in oglinda, atunci, paradisul e sa poti iubi
iti multumesc, Sor
eu iti multumesc, cris
pentru felul acesta cald, melancolic, dulce-amar in care te pastrez in mine
nu intotdeauna daca suntem obligati sa privim in “oglinda” lui lacarn
o sa caut sa ma edific
nu trebuie . am spus-o doar asa
( de aceea am pus un “r” in plus )
a fost mai mult o (auto)reflectie
ei bine, dear brightie, tocmai aceasta esuare e in mine ca un vis de batrin matelot, ce fain ai spus totul…
Superb citatul din Exupery. O zi frumoasă!
dar stii, am ales cu greu, sunt aici pe tema dansului fraze de o stralucire amutitoare…
Mulţumesc, Sorin; “uitasem” de Exupery. M-am hrănit cu câteva pagini de “taină”.
Lasa-ma sa te urasc un pic. Un minut. Pot? Tu stii de ce.
Un minut.Doar atit.Mai mult ar fi prea mult. In minutul acesta in care ma vei uri, te voi uri si eu, o jumatate de minut.Pot?
Da. Hai sa ne uram.
tot timpul ce ne a mai ramas sa fie doar ura, inversunata, statornica
Macar ura, da. E bine sa simti ceva. Indiferenta ucide.