Jurnal 4
O zi tare frumoasă pe aici. Un soare blând, răcoros.
Trecând pe str Mare l-am salutat pe dl Ş, fostul meu profesor de latină şi literatură universală din liceu. Stătea, cu un alt cetăţean pensionar, pe treapta de piatră din faţa casei lui, pe trotuar, în pantaloni scurţi şi chelios. O casă veche, cu frontispicii frumoase, înaltă şi discretă. Profesorul nu mi s-a părut deloc schimbat. Tot drumul până la ING m-am gândit la cât de aparte era profesorul acesta în perioada aceea de final a comunismului. Prietenos, colocvial, extrem de citit, liber în exprimare.Orele de latină erau savuroase. Regret acum că nu le-am dat mai multă importanţă. Iar orele de literatură universală rămân pentru mine absolut determinante. Dealtfel cred că am învăţat în cel mai frumos liceu din lume, Traian.La filologie bântuia un aer superb, de libertate şi dialog, departe de matematici, fizici, ştiinţe exacte şi chiar de filozofia (filoz înseamnă întuneric) marxistă. Mă rog, nu că idealizez eu acum dar chiar e unic liceul acesta şi acum, parcul imens, clădirea somptuoasă, de la 1900… Ţin minte, apropo de prof Ş, ce situaţie am trăit eu cu dumnealui, pe culoar, pe la 17 ani.El fuma şi-mi spunea pe ton de taină că se lucrează la reeditarea operei lui Nae, şi că, uite, asta şi asta.Ştia că citesc, că mă pricep cât de cât, că merg la cenacluri şi că public în revista liceului. Eu îl ascultam şi chiar interveneam (tupeul diletantului) ca şi cum aş fi fost în cunoştinţă de cauză.Dar habar nu aveam cine e Nae. Pur şi simplu nu am avut curajul să-l întreb, mă gândeam să nu-l dezamăgesc. Apoi avea aerul acela că-mi împărtăşeşte o mare taină.Abia peste câteva zile, la Fondul vechi al bibliotecii, m-am lămurit cine e Nae Ionescu.Din prefaţa lui Mircea Eliade la Roza Vânturilor, din articole. Apoi, lămurit şi surâzător, am mai discutat cu prof. Ş pe culoare, de Nae al lui.Acum şi al meu.
Mărturisesc că atunci când am văzut prima ediţie din ’’În curte la Dionis’’, tot în liceu eram, habar nu aveam cine e M.E. Şi cartea asta mi s-a dat ca unui ’’ştiutor’’, ca pe o favoare între iniţiaţi.Ori eu eram paralel. Nu am avut curajul să întreb cine e bărbosul de pe ultima copertă? Cine e, domnule, Mircea Eliade? Noroc cu Sala de lectură a bibliotecii.Acolo, sub lampadarele acelea discrete, m-am lămurit cât de cât, singur.Aşa fac ’’iniţiaţii’’.
Cred că toate oraşele devin, toamna, mai primitoare, mai frumoase.Deprind o anume cochetărie.
Am fost intrat într-un concurs săptămânal de bloguri. GET-IN-ROLL. Sunt sigur că voi pierde glorios. Dar mi-a plăcut că s-au gândit şi la mine.Recunosc că azi m-am votat singur.
.
te-am votat si eu, cu drag dar pe merit.
foarte misto ai povestit despre chestiile alea de candva, mi-am adus aminte cand l-am descoperit si eu pe Nae
mersik pentru vot, mai dar nu trebuia, voiam sa ma fac de ris pe blogosfera;sa povestesti cum l ai cunoscut tu pe Nae, pliz
Salut,
Nu stii niciodata, competitia este inca in toi! Poate pana la finalul saptamanii sortii se vor schimba si vei iesi castigator.
Noi ne bucuram ca mai gasim si bloguri faine si am considerat ca ar fi bine sa-l impartasim si cu altii.
Exista totusi o mica problema: ai sters din articolele tale, prin urmare multi din cei care nu te cunosc nu au cum sa-si faca o parere despre stilul si scriitura ta. Crezi ca ai putea sa mai uploadezi din ele pe blogul vechi sau pe cel nou?!?
da, inteleg; voi uploada din jurnal,aici, lucrez la asta, in cel mai scurt timp
am votat. cred ca-ti dai seama cu cine
multumesc frumos
un vot in plus de departe
eu pe Eliade l-am descoperit singura, cu un volum de nuvele de-acasa. am avut noroc de-un tata foarte pasionat de lectura. pe Eliade si pe Poe cam in acelasi timp…
Nu am mai citit de mult Eliade, si poate ar trebui…multumesc frumos