Jurnal 2
Înaintez în Jurnalul lui Stendhal cu toată seriozitatea de care mai sunt în stare. Adorm foarte greu de câteva săptămâni, lucru cu totul nou şi obositor pentru mine. Doar că în orele de insomnie nu pot citi. Pur şi simplu aştept să treacă timpul, mă întorc pe o parte şi pe alta, aţipesc şi mă trezesc iarăşi pentru a lua de la capăt mica mea nelinişte nocturnă.
Iubirile pe vremea lui Stendhal erau laborioase, preliminate de tot soiul de interpretări, pânde, epistole pendulând între sinceritate şi emfază, gesturi aparent mărunte. Seducţia e poate arta deghizării şi strălucitei conversaţii. La cât de locvace sunt cred că m-aş fi descurcat destul de bine în epocă. Poate aş fi luat şi lecţii de scrimă. Şi de călărie. Sunt totdeauna utile.
Acest minunat registru al delicateţii:
’’Îi strângeam uşor mâinile în momentul acela, mi le-a strâns şi ea tot uşor’’
’’…ea gusta sărutările pe care mi le îngăduia’’
nu cred ca mi-ar fi placut sa traiesc in perioada in care a trait Stendhal. prea complicau lucrurile…
PS. imi place noua fatza a blogului tau. bun venit in wordpress
pe atunci se mergea foarte des la teatru, existau saloane unde se discuta, declama, flirta; se mergea in vizita, se scriau scrisori…hai ca nu era deloc rau la capitolul acesta al relationarii
cred ca seductia e una dintre partile cele mai frumoase ale unei cuceriri. un fel de tratat diplomatic in care fiecare participant studiaza intens pe celalalt, atent sa nu dea prea mult, sa nu ceara ceva peste puterile “adversarului”.
seductia e diplomatie, ai dreptate
Iubirile sunt la fel si acum, doar ca din pacate in postmodernitatea in care traim exista din ce in ce mai putine povesti de dragoste si din ce in ce mai multe “relatii semnificative”, ca sa citez un clasic.
povesti de dragoste postmoderne…ar putea fi un titlu interesant pentru o carte, nu crezi?
E placuta atmosfera in “noua ta casa”si tu pari mai relaxat.Bine te-am regasit!
bine te am regasit si eu pe tine, ma bucur ca iti place atmosfera de aici